Tabloul ales este un motiv sa vorbim despre corpul uman si cum e percepun in prezent. Scoala de arte mi-a dat ocazia sa vad multe albume in care este abordata si tema nudului in pictura, sau chiar si in sculptura sau desen. Formele pline, curbate, dar totusi armonioase, feminine, erau abordate in tehnici diferite, astfel ca pana la urma am vazut si ideea ce le lega pe toate...Nu e o descoperire uluitoare, aici vorbim de ideea de nud, care se prezinta pasiv, care se daruie, care se lasa privit, dar care cere discretie. Miscarea arcuita, forma sunt o invitatie la vals. Valsam si vedem ca personajul principal este culoarea. Nuantele se imbina, cu farmecul lor discret, tusa are personalitate si urmareste volumele. De ce in prezent s-au deformat ideile despre nud? De ce avem viziuni rigide, care au stransa legatura cu niste kg. Frumusetea nu e un numar sau o nuanta de par. Frumusetea are stransa legatura si cu naturalul, cu delicatetea, cu sensibilitatea unui gest. Se face poezie dintr-un nud si se jongleaza cu nuante firave.
In incheiere mai mentionez, ca eram pe punctul de a renunta la acest blog, nu pentru ca nu imi face placere sa va impartasesc ideile gasite, ci pentru ca sunt persoane care prefera sa isi bata joc, sa nu inteleaga si sa terfeleasca un blog artistic, care nu are decat intentii bune. Nu intru in detalii, nu merita mentionate, dar sunt in punctul in care chiar cred ca nu schimb nimic cu blogul meu. Nu schimb perceptii si paradigme, nu fac o lume mai frumoasa si buna, poate uneori am fost superficiala. Dedic toate eforturile mele oamenilor care vor sa rasfoiasca aceasta agenda, iar respectul reciproc cred ca e normal sa fie. Astfel, am luat o singura masura, am eliminat posibilitatea de a lasa un comentariu la o postare, nu pentru ca nu ma interseaza parerea dumneavoastra ( mereu ma gandesc cum va fi perceput ceea ce pun pe blog) ci pentru ca momentan e mai bine asa.
