Albrecht Dürer- Inspirat de frumusetea animalelor

Eram in liceu si studiam la orele de desen tot felul de tehnici. Profesorii ne dadeau ca exemplu pe Durer si ne indemnau sa-l studiem cu atentie. De la inceput am fost fascinata, o linie perfecta, cu rabdare pune fiecare detaliu, volumele sunt atat de natural sugerate. Dar e in acelasi timp si delicat, sensibil, linie relaxata si atitudinea modelului e importanta. Il intereseaza structura osoasa, construieste pe ea, nu se lasa furat de frumusetea aspectului exterior. El nu a studiat doar animale, a facut si portrete, a pictat si alte teme, el fiind foarte talentat si in tehnica gravurii. Linia lui este exceptionala, mai ales pentru asta merita sa nu-l uitati. Iar cei care vor sa invete desen, le recomand sa il aiba in vedere.

Autoportret - de Corneliu Baba

In aceasta lucrare nu trebuie uitate doua aspecte, ce tin de modul de abordare: sugerarea trasaturilor folosind pete si simplitatea, naturaletea portretului. Desi nu foloseste multe detalii, decat pe cele necesare, alternand linia subtire si libera cu pata de culoare puternica, picturala, nu putem ignora sentimentele ce sunt sugerate de autoportret. E o intreaga psihologie cand se abordeaza aceasta tema. De fapt ce vrea sa arate pictorul, ce trasaturi, ce emotii si idei? Talentul pictorului Corneliu Baba este de necontestat.

“Natura statica cu flori, carte si lamai” de Alexandru Ciucurencu

Abia am asteptat sa postez o natura statica asa suculenta, cu tuse pline de viata si personalitate. Daca te uiti la carte parca simti culoarea, simti si lumina, simti si obiectul care e usor conturat. Lamaia e in armonie cu prezenta pastoasa a cartii. Sincer, cand vad asa o pictura ma apuca pofta de a lucra iar in ulei, de a jongla cu culori luminoase si de a ma juca cu transparente. O lucrare celebra, care doar privind-o va invata cat de mult sa alternati volumele si culorile intr-o natura statica. E foarte picturala, nu pune accentul deloc pe detalii. Aici sunt sugerate obiectele, mai important fiind ce senzatie coloristica dau. Sa simti obiectele doar cu pensula inmuiata in pasta groasa de pe paleta.Compozitia este echilibrata, iar lumina care cade pe obiecte este vie si proaspata. Chiar daca nu o s-o tineti minte, cand o revedeti sa apreciati talentul si maniera de lucru.

Alberto Giacometti Le chariot, 1950

Echilibrul, totul se transforma si fuge de sub picioare, suntem nevoiti sa ne gasim echilibrul singuri. Ne dizolvam in lume, pana devenim doar niste linii. Asta vad eu la o prima analiza a sculpturii. Totul pare fragil, gata sa se rupa la o miscare brusca. Volumele sunt subtiate, ele doar sugereaza o prezenta. Totul pare vulnerabil, dar e in acelasi timp si metafora si cautare. Ideea de baza este valoroasa. Merita tinuta minte.

“Migrant Mother”, Dorothea Lange, 1936.

De data aceasta am ales o fotografie. Un portret reusit, dupa parerea mea are nevoie de cateva aspecte pe care sa le bifeze. Naturaletea, sinceritatea starii respective, sugerarea unei idei valoroase, lipsa unei exagerari, doar daca este cazul si se doreste asta. Ar mai fi si altele de ordin fotografic, lumina, compozitie, scenografie,  calitatea imaginii, formatul potrivit. Cred ca imaginea aceasta, ca un magnet imi transmite starea personajului principal, o femeie peste care anii au lasat urme, o mama obosita si marcata de incercari, care a cunoscut plansul si disperarea si tristetea profunda. Copiii din fotografie sunt personaje idei, care ne explica statutul femeii, care se sprijina, in care isi pun toate sperantele si visele. Niste copii care nu vor sa fie vazuti. Hainele sugereaza o stare materiala precara, dar ele sunt doar un indicator. Este genul de imagine care te face sa te gandesti la fericirea ta, in care gasesti si multa forta. Facuta alb negru,cu treceri placute intre griuri, fara o lumina puternica, ea nici n-ar fi avut nevoie de culori. Ea isi spune ideea atat de usor. Cum am spus-o si in alte randuri, nu am intentia sa intru in detalii plicticoase, care pot fi gasite usor pe internet, biblioteca sau albume de arta. Ideea este sa fim receptivi si empatici cand e vorba de arta. Oricine poate sa se bucure de o opera de arta, nu se cer studii si talente ca sa le intelegi. Si pana la urma de ce sa intelegem toti la fel? De ce sa uniformizam mesajul artei. Cred ca e nevoie doar de curiozitate, putin timp, atentie si empatie. In incheiere mai mentionez ca aceasta postare nu are scopuri pur educationale, ci este o marturie sincera a ideilor pe care in subiectivismul meu profund am indraznit cu un curaj iresponsabil sa le pun in atentia altora. Pana la urma si a nu fi de acord cu mine e semnul ca ati cautat sensul acestei fotografii.

Nicolae Tonitza - Nud in iatac

Tabloul ales este un motiv sa vorbim despre corpul uman si cum e percepun in prezent. Scoala de arte mi-a dat ocazia sa vad multe albume in care este abordata si tema nudului in pictura, sau chiar si in sculptura sau desen. Formele pline, curbate, dar totusi armonioase, feminine, erau abordate in tehnici diferite, astfel ca pana la urma am vazut si ideea ce le lega pe toate...Nu e o descoperire uluitoare, aici vorbim de ideea de nud, care se prezinta pasiv, care se daruie, care se lasa privit, dar care cere discretie. Miscarea arcuita, forma sunt o invitatie la vals. Valsam si vedem ca personajul principal este culoarea. Nuantele se imbina, cu farmecul lor discret, tusa are personalitate si urmareste volumele. De ce in prezent s-au deformat ideile despre nud? De ce avem viziuni rigide, care au stransa legatura cu niste kg. Frumusetea nu e un numar sau o nuanta de par. Frumusetea are stransa legatura si cu naturalul, cu delicatetea, cu sensibilitatea unui gest. Se face poezie dintr-un nud si se jongleaza cu nuante firave.

  In incheiere mai mentionez, ca eram pe punctul de a renunta la acest blog, nu pentru ca nu imi face placere sa va impartasesc ideile gasite, ci pentru ca sunt persoane care prefera sa isi bata joc, sa nu inteleaga si sa terfeleasca un blog artistic, care nu are decat intentii bune. Nu intru in detalii, nu merita mentionate, dar sunt in punctul in care chiar cred ca nu schimb nimic cu blogul meu. Nu schimb perceptii si paradigme, nu fac o lume mai frumoasa si buna, poate uneori am fost superficiala. Dedic toate eforturile mele oamenilor care vor sa rasfoiasca aceasta agenda, iar respectul reciproc cred ca e normal sa fie. Astfel, am luat o singura masura, am eliminat posibilitatea de a lasa un comentariu la o postare, nu pentru ca nu ma interseaza parerea dumneavoastra ( mereu ma gandesc cum va fi perceput ceea ce pun pe blog) ci pentru ca momentan e mai bine asa.

Edouard Manet, A Bar at the Folies-Bergère

Nu o sa fac o analiza amanuntita a tabloului, nu o sa vorbesc de curente artistice, ci o sa punctez niste aspecte pe care eu le-am observat. Cred ca intreaga greutate a tabloului graviteaza pe starea interioara a femeii, este determinanta pentru abordarea generala a tabloului. Nu obiectele sunt esentialul, nici revolutionara oglinda care permite extinderea spatiului vizual, nici macar personajele, eu cred ca vorbim aici de o stare, care poate fi infatisata si prin culorile alese. Marea maiestrie consta in a arata ceva interior fiintei umane, prin tuse si obiecte si prin acea privire pierduta, in labirintul interior. Eu cred ca ne invita la contemplare, sa ne oprim si sa reflectam, in marea galagie in care ne scaldam. Suntem singuri uneori chiar si cand lumea ne inghite cu discutii aprinse sau relaxate. Oglinda ne arata ca ea era abordata de un domn, cu atat mai mult este intriganta privirea ei. Tind sa cred ca pare a nu avea nici un gand, un inceput de apatie si oboseala, cu eleganta si feminitatea croite pe o tinerete tulbure. Asa cum v-am spus intentia mea nu este sa fac o analiza sintetica. Hai sa privim tablourile ca o invitatie la introspectie, sa ne lasam purtati de amestecul de culori, sa simtim si abstractul si ideile. Nu e o lectie de istoria artei, nici nu e necesar sa scriu amanute care poate nu intereseaza. Nu toti suntem artisti, asa ca privitul unui tablou pana la urma are farmecul ei, chiar daca dureaza o clipa. Imi place ca pictorul are menirea de a construi o punte de legatura intre privitor, idei si el. Cu cat tema e mai abstracta, cu atat abordarea necesita atentie si introspectie. Putea foarte bine, in marea lui libertate, sa nu picteze oameni si obiecte sau oglinzi, ci sa faca un mare patrat rosu...oare v-ati fi lasat purtati de sentimentul de rosu, de sangvin si zbatere? De ce ne agatam atat de mult de obiecte si persoane si incercam sa facem o poveste logica, care sa explice tabloul? Dar daca, in marea noastra libertate, alegem sa simtim, sa interiorizam si sa descoperim ceva nou. S-au facut statistici si textele lungi sunt greu de urmarit, mai ales pe internet, asa ca ma opresc aici. Va multumesc pentru clipele, poate putine, in care ati facut cunostinta cu un tablou reusit. Retineti starea tabloului si nu o sa-l uitati. 

Gerhard Richter: 'a painter in a photographic age'

Kurt Schwitters (1887-1948)

Lucrarile lui sunt pline de sensibilitate, cu treceri si nuante foarte bine gandite si sustinute de o compozitie echilibrata. Sunt adresate simturilor,e o placere sa le privesti. Colajul este abordat atat de pictural si creativ. El nu isi bazeaza creatiile pe imagini, ci mai mult pe texturi, nuante fine si pe idee.

Robert Rauschenberg (1925-2008)

Vincent van Gogh

Pablo Picasso

Henri Matisse(1869-1954)

Hannah Hoch: "My Home Mottoes"(1922)

Salvador Dali

"Eu, Dali, cufundat intr-o introspectie neintrerupta si in analiza profunda a gandurilor mele cele mai fugare, am descoperit deodata ca toata viata n-am pictat altceva decat coarne de rinocer, si asta fara sa-mi fi dat seama."(iulie 1952)

Giacomo Balla- "Dinamismul unui caine in lesa"(1912)

Balla era fascinat de redarea miscarii si energiei. El si alti prim-modernisti, printre care si Duchamp, erau influentati si de "cronofotografie" care data din 1886. In 1912, impreuna cu Fillipo Tomasso Marinetti, Balla a fost unul dintre initiatorii futurismului.

Claude Monet

Women In Art

Cubism

"Termenul vine de la o porecla a lui Matisse care, la Salonul de toamna din 1908, ar fi exclamat in fata unei panze de Braque, Maisons a l'Estaque: "micile cuburi!"


Termenul s-a pastrat pentru a-i desemna pe pictorii care de la 1907 la 1914 au rasturnat codul de reprezentare picturala avand originea in Renastere. Curentul cubist grupeaza artisti precum Picasso, Braque, Juan Gris, Delaunay, Leger, Duchamp, Albert Gleizes si Jean Metzinger. Ultimii doi au redactat in 1912 un text intitulat Du cubisme (Despre cubism). (...)

Se disting trei faze ale cubismului: faza cezanniana (1907-1909), faza analitica (1910-1912) si faza sintetica (1913-1914).

["Dictionar de Cultura generala"- Frederic Laupies(sub directia) ]